Centenar MARIA LATARETU

Corina Pavel

In curtea Casei Memoriale "Maria Lataretu" din Balcesti, in seara premergatoare sarbatorii Sfintei Marii, pe 14 august, langa bustul de marmura al artistei, in jurul unui foc inalt, ce se va adauga luminii ce-o are cu prisosinta pe lumea cealalta, oltenii si-o vor reaminti pe cea care a fost "privighetoarea Gorjului". Evenimentul se inscrie in seria de actiuni organizate sub egida Anului Omagial "Maria Lataretu", de la a carei nastere se implinesc 100 de ani.Nascuta in 7 noiembrie 1911 la Balcesti, Maria Lataretu a lasat in urma sa un tezaur muzical impresionant, dublat de amintirea unei personalitati artistice coplesitoare si a unui om de o bunatate ingereasca, adorata de public si iubita de colegii de scena. Gorjenii nu au uitat-o si se aduna sa-i reasculte doinele, pe care le canta acum copiii si tinerii interpreti, reuniti intr-un ansamblu ce-i poarta numele, "Balcestii Mariei". I-au invatat cantecele sub indrumarea doamnei Elena Popescu, castigatoarea trofeului primei editii a Festivalului "Maria Lataretu", din 1979.Ioana Lataretu, nora Mariei Lataretu si legatara mostenirii sale artistice, un om care si-a dedicat toata viata mentinerii vii a amintirii marii noastre interprete de muzica populara, ne da mai multe amanunte despre evenimentele care marcheaza centenarul nasterii artistei: "In 10 februarie anul acesta a avut loc, la Targu Jiu, deschiderea oficiala a Anului Omagial "Maria Lataretu", cu o sesiune de cuvantari si un concert de muzica populara. Apoi, la mijloc de primavara, am participat la Chisinau, la un festival impresionant, dedicat centenarului "Maria Lataretu", desfasurat sub titlul "Te tinem minte, mai, draga Marie!", organizat de Societatea Culturala "Dor de tara", cu implicarea Ministerului Culturii. Trebuie sa va spun ca acolo, alaturi de premiile date castigatorilor, am inmanat fiecaruia si cate un numar din revista "Formula AS", cu materialul pe care l-ati publicat anul trecut despre Maria Lataretu si care a adus mare bucurie iubitorilor de cantec romanesc. Am fost foarte fericita sa vad cat o iubesc basarabenii, mai ales ca multi mi-au declarat ca, pe masa lor, la zi de sarbatoare, sunt, alaturi de paine si vin, si cantecele Mariei Lataretu. Basarabenii sunt oameni calzi, fierbinti chiar, iar cantecele ei ii rascolesc in mod dramatic. Maria i-a cunoscut si i-a iubit mult, concertand de cateva ori la Chisinau, la inceputul anilor '70, si era intotdeauna induiosata de suferinta lor, ca frati ai nostri despartiti de tara-mama. As vrea ca oamenii sa si-o reaminteasca asa cum era: frumoasa si buna, dedicata total cantecului romanesc. S-a si jerfit pe sine, murind pe scena, in timpul unui concert pe care-l sustinea in 1978, la caminul cultural din Romanesti, un sat uitat de lume si de vremuri de pe malul stang al Prutului. Poate ca menirea maramei aceleia splendida pe care a purtat-o pe cap cand si-a dat sufletul si care este expusa in Muzeul de la Balcesti a fost ca s-o arunce peste Prut, sa lege cele doua maluri prin cantec. In cinstea centenarului, as vrea sa editez, si sper ca aici voi avea sprijinul Casei de discuri "Electrecord", un album cu cantece inedite ale Mariei Lataretu, multe dintre ele fiind inregistrari foarte vechi, cu acompaniamentul tarafului condus de sotul ei, violonistul Tica Lataretu.Varful seriei de evenimente va fi pe 5 noiembrie, la Sala Radio "Mihail Jora", cand va avea loc Concertul Omagial "Maria Lataretu", la care vor veni multime de interpreti de muzica populara, spre a canta in amintirea si de dragul ei. Imediat dupa aceea, in 7 noiembrie, la Targu Jiu, va incepe Festivalul National "Maria Lataretu", care va avea anul acesta o editie omagiala.Vor fi, de data aceasta, cinci zile de festival, o adevarata sarbatoare a cantecului popular romanesc, inchinate Mariei Lataretu. De multi ani urmaresc si incurajez, prin premii onorifice, tinerele talente care preiau cantece din repertoriul Mariei Lataretu. Intre ele, Maria Beatrice Bandoiu, castigatoarea trofeului festivalului din 2007, Loredana Streche, naista si interpreta vocala, castigatoarea premiului intai la editia 2008, Adnana Ghinea, valceanca, de 15 ani, care interpreteaza ca nimeni alta cantecele Mariei Lataretu. Am vazut-o cum ridica lumea in picioare, in concerte, si cum ii face pe multi sa lacrimeze de emotie. O alta fetita extrem de talentata, care va participa la festivalul copiilor de la Balcesti, din 13-14 august, este Roxana Croitoru, de opt ani, care interpreteaza, si ea, cantecele Mariei Lataretu, dumnezeieste. Iata ca se mai nasc voci care sa duca mai departe, spre glorie, cantecul popular romanesc, iar asta e o mare bucurie pentru neamul nostru.De la precedentul nostru interviu, trebuie sa va spun ca soarta Casei Memoriale "Maria Lataretu" s-a schimbat in bine. A fost luata din grija Primariei Balcesti si data in administrarea Muzeului Judetean Gorj, care a restaurat-o, a consolidat-o si a facut din ea o adevarata podoaba. Va fi decorul cel mai potrivit pentru evenimentul din 13-14 august, dedicat omagierii Mariei Lataretu. Anul trecut, in 7 noiembrie, de ziua nasterii sale, a avut loc sfintirea monumentului funerar pe care l-am ridicat la cimitirul Sf. Vineri, la capataiul mormantului ei, in care se odihneste, alaturi de sotul si de fiul ei, care a fost sotul meu, Ion Lataretu, in prezenta a numerosi prieteni ai familiei, oameni de cultura si iubitori ai cantecelor ei. Sunt si eu un om sub povara anilor si a suferintelor varstei, dar simt ca, de acolo de unde este, Maria Lataretu, soacra mea, careia i-am spus cu drag "maicuta" si cu care am trait sub acelasi acoperis mai bine de 20 de ani, imi da putere sa continuu ce-am inceput. Poate ca glasuri ca ale Mariei Lataretu se vor mai naste, dar om cu nobletea, delicatetea, bunatatea si modestia ei, nu stiu daca va mai fi pe pamant!"

Sursa: Formula AS > Anul 2011 > Numarul 981 > Eveniment

http://www.formula-as.ro/2011/981/eveniment-17/centenar-maria-lataretu-14064

MARIA LĂTĂREŢU ● Avea un repertoriu pentru oricine şi pentru orice

Dacă vreodată vreun dor sau vreo despărţire vă va răni sufletul, ascultaţi cum cîntă Maria Lătăreţu. Oblojiţi-vă rănile cu glasul de miere al Privighetorii.

Glasul ei este atît de mîngîietor, atît de dulce, vorbele cîntecelor sînt atît de potrivite, fiecare durere şi fiecare bucurie au cîntecul propriu.

A fost un fenomen. A fost o forţă interpretativă, o forţă creatoare. A fost inspirată mai întîi de frumuseţea şi de puritatea naturii, a luncilor şi văilor şi codrilor din Gorj. Apoi a fost inspirată de puritatea primei iubiri, de durerile şi frămîntările următoarelor.

Maria Lătăreţu şi-a cîntat cu toată durerea de care poate fi în stare o mamă propria tragedie: pierderea celor cinci copii. "Lie, ciocîrlie" este doina pe care a compus-o ca să nu fie uitaţi copilaşii săi.

Maria Lătăreţu a trecut prin multe, dar nimic nu a putut să-i doboare dragostea pentru cîntec, respectul pentru portul popular, puterea de a crea un cîntec, o poveste dintr-o frîntură de rază de lună.

A avut peste 1.000 de cîntece. Din fetiţa care cînta pentru a cîştiga cîţiva bănuţi, ajunsese să fie iubită şi chemată în ţări din toată lumea.

Crăiasa Maria a murit pe scenă, într-o zi de toamnă. Cel mai frumos premiu pe care îl poate primi un artist. Din păcate, Privighetoarea l-a primit prea devreme. Nici astăzi cei care au iubit-o nu au uitat tragica zi a dispariţiei sale.

VIAŢA UNEI MINUNI. "Maria rămîne în istorie întîia privighetoare modernă a României. Este rezultatul geneticii de aur a miliarde de privighetori anonime din spaţiul traco-dacic, iar numele ei nu poate fi decît Maria. Cu timpul, ea va deveni precum legenda ciocîrliei, o legendă a Mariei", spunea profesorul Petre Popescu Gorgan.

Nimic mai potrivit, ca acest motto, pentru a ne aminti şi vorbi despre omul şi artistul de excepţie Maria Lătăreţu.

Cîntecele sale, puterea interpretativă şi creatoare au înnobilat folclorul şi l-au urcat pe culmile muzicii populare.

Depănînd firul amintirilor şi rememorînd momentele vieţii Mariei Lătăreţu, copilăria grea, marile tragedii prin care a trecut, ai fi zis că va fi o învinsă. Dar femeia puternică din dînsa, tenacitatea morală au făcut să răzbească în viaţă, zîmbetul de pe faţă să nu-i dispară, un zîmbet ajuns proverbial, iar puterea de a cînta, de a culege şi de a crea să fie enormă pînă la sfîrşitul vieţii. Aţi zice că s-a născut cîntînd, a creat de timpuriu, prima creaţie fiind la 17-18 ani, impresionată de frumuseţea Gorjului.
Cîntecul acesta este "Lung e drumul Gorjului", el se găseşte şi astăzi în arhiva Institutului de etnografie şi folclor "Constantin Brăiloiu", are o vechime de 80 de ani şi este o nestemată a folclorului nostru. Atît în tinereţe, cît şi în ultimii ani de viaţă, interpreta cîntecele cu multă uşurinţă. Ondulaţiile şi inflexiunile calde din voce n-au părăsit-o niciodată, iar puterea creatoare creştea o dată cu vîrsta.

CADENŢE "Avea un cîntec pentru oricine şi pentru orice, a elogiat primăvara ca nimeni alta, a fost cea mai mare cîntăreaţă a florilor, a firului de iarbă crudă, a dragostei curate, a muncii, a înţelepciunii omului de ţară. Alaiul ei de flori, ciripitul păsărelelor, pe care aproape în fiecare cîntec le dezmierda, cu cadenţe melodioase, te fac mai bun, mai optimist. Cîntecele Mariei Lătăreţu aduc în suflet linişte, dragoste şi împăcare, oameni şi zări stau să-i asculte cîntecul"

PUBLICUL "Farmecul cu care interpreta doina românească, cîntecul lung, arhaic a cucerit sufletul oamenilor, la fel interpreta, doinele de jale, de durere, de haiducie. Cînd cînta sub superba cupolă a Ateneului Român, acompaniată de Orchestra «Barbu Lăutaru», doina «Mamă, mamă, dorul meu te cheamă» sau «Leagănă-te vîrf de brad», «Oltule, Olteţule» şi «Lie Ciocîrlie», oamenii plîngeau şi-i răsplăteau talentul cu ovaţii şi imense buchete de flori sau pur şi simplu aruncau cu flori pe scenă"

CREAŢIILE "Melodia, versul şi rima veneau ca un izvor, cosînd o ie gorjenească, făcîndu-şi treburile casei, mergînd în lungile turnee ori se trezea din somn cu cîntecul pe buze. Fiecare cîntec creat îl trecea prin filtrul sufletului şi al minţii, de nenumărate ori, pînă îl aducea la forma dorită, la forma definitivă. Optimismul, sensibilitatea şi delicateţea Mariei Lătăreţu nasc întotdeauna din creaţiile fermecătoare, ele sînt zbuciumul minţii şi liniştea sufletului"

*

Maria Lătăreţu a avut un repertoriu de peste 1.000 de cîntece interpretate, incluzînd şi pe cele create sau culese. La fel de mare a fost şi puterea creatoare a Mariei Lătăreţu, crea cu multă uşurinţă un cîntec nou, oricînd şi oriunde. "Haide, hai, cu dor şi lună", "De ce nu te-nsori, Gheorghiţă?", "Ce frumoasă-i potecuţa", "Colindai vîlceaua toată", "Trei în lume nu se poate", "Aseară pe la chindie", "Lună, lună, ia fii bună", "Măicuţă, să nu mă dai", "Mă dusei în cîmp să ar", "Deasupra capului meu", "Cireşule, frunză rară", "Murgule, coamă frumoasă", "Bistriţă, apă zglobie". Unele dintre cele mai frumoase cîntece pe care le-au ascultat românii vreodată. Un repertoriu fantastic, o putere de creaţie şi de interpretare fantastică, o dragoste şi un respect fără egal pentru cîntul şi portul popular românesc.

Sursa: http://www.jurnalul.ro/stire-special/un-cintec-ca-o-ie-cusuta-cu-dragoste-128605.html

Biografie

Maria Lataretu a vazut lumina zilei la 7 noiembrie 1911 in familia lui Ion Borcan din Balcesti, Gorj , pe valea Gilortului. Acolo, pe meleagurile aflate intre Olt si Jiu, se spune ca glasul omenesc devine un adevarat miracol, capatand modulatii surprinzatoare si triluri de pasare maiastra. Acolo au prins aripi celebrele Marii ale cantecului popular romanesc.
"Cand am deschis ochii pe lume m-am pomenit intr-o casuta mica si saraca, cu doua incaperi. Acuma nu mai exista... Dar gradina casei mele nu am sa o pot uita niciodata. Avea gard de jur-imprejur cu stobori impletiti cu nuiele, iar in gradina aveam o multime de trandafiri, nalbe, garoafe, gherghine si o tufa de liliac. Pot sa spun ca era, poate, cea mai frumoasa gradina din Balcesti."
Aici a deprins cele dintai cantari de la mama ei, Maria,de fel din Novaci, din familia Culici - vestiti lautari de pe valea Gilortului. In 1923 la virsta de 12 ani o gasim in taraful lui Ionica Gilca din Novaci, apoi la Tg-Jiu in taraful fratelui sau, Ionita. Nu implinise bine 16 ani cand devine cantareata principala a tarafului Tica Lataretu, viorist si cantaret din Lelesti, sat nu departe de Targu-Jiu. Tanarul lautar i-a deveni sot, de acum interpreta fiind cunoscuta ca Maria Lataretu. Timp de zece ani colinda din sat in sat, pe la nunti si petreceri, ajungand pana la Izverna Mehedintiului, in hotar cu Banatul. Maria Lataretu este acum binecunoscuta in toata Oltenia. O cauta si vin sa invete de la ea tinerele cantarete gorjence care incep sa se ridice.
In 1937 Constantin Brailoiu o aduce la Bucuresti, pentru inregistrarile Arhivei de folclor a Societatii Compozitorilor Romani. Primele imprimari sunt facute pe cilindri de fonograf, apoi pe discuri "Columbia". Imprima in repetate randuri discuri si canta adesea la microfonul posturilor de radio, iar faima ei strabate tara de-a lungul si de-a latul. De-acum incepe a se profila cea mai importanta etapa a vietii sale - consacrarea ca interpreta si reprezentanta acantecului popular romanesc.
In 1949 Maria Lataretu devine cantareata primei noastre orchestre de muzica populara de stat, intemeiata în 1949 pe langa Institutul de folclor, care avea sa devina mai apoi orchestra “Barbu Lautarul”. Pe estrada marilor sali de concerte poarta mesajul folclorului romanesc in Rusia, in Cehia, Slovacia, in Ungaria, in Polonia, Iugoslavia, Bulgaria, in Egipt si in Siria.
"Privighetoarea Gorjului", cantareata Oltului si a Jiului, Maria Lataretu a adunat in cantecele sale frumusetea, bucuriile si dorurile plaiurilor oltenesti. A incetat din viata pe scena pe care a slujit-o cu credinta si devotament. Inima ei a incetat sa bata cand inca nu incetasera aplauzele si ovatiile publicului. Era 28 septembrie 1972, la Caminul Cultural din Romanesti, jud. Botosani.

Sursa: http://marialataretu.tripod.com/biografie.htm